Sclavia din corporatii

O minte limitata nu poate vedea dincolo de material, iar din aceasta cauza viata individului se invarte in jurul unui singur nucleu distructiv. In antichitate stim ca sclavia era involuntara, dar din pacate, in prezent, ne legam singuri de picioare si nu avem curajul sa punem mana pe cheie. De ce ne e frica sa fim liberi? Avem un imens potential inca de la o varsta frageda, dar ne dorim o viata traita intr-un sistem corporatist care sa ne impinga la o dependenta continua de bani, produse si sa avem un timp cat mai limitat. Stiu ca multi nu vedeti o alta directie, dar trebuie doar sa scapati de praful din ochi. Trebuie sa ne schimbam mentalitatea, sa nu ne mai rezumam cu lacomie la binele individual si sa privim cu bucurie intregul ocean.

Acum sa va povestesc despre un prizonier care se credea liber intr-o inchisoare cu dimensiunea de 510,07 mil. km patrati. Orice forma de viata are ca prim obiectiv supravietuirea. Dupa ce acest obiectiv este atins, acea vietate isi doreste confortul(aparent doar omul a trecut de primul obiectiv). Cine ne-a ajutat sa trecem de acel obiectiv? Corporatiile, bineinteles! Da, aceasta casa ospitaliera pentru niste oameni prinsi in iluzia confortului. De ce sa lupti pentru tine, lupta pentru noi! Iti oferim un acoperis, hrana, haine, distractie, tot ce vrei, dar pentru toate acestea te rugam sa ne fii sclav cam… toata viata. De ce sa-ti pui creativitatea la contributie si sa inventezi ceva care ar ajuta la bunastarea planetei? Nu mai bine iti pierzi timpul prin facultati gandindu-te la ce afaceri devoratoare de profit ar merita sa-ti deschizi, iar noi sa mancam din impozitele tale? Hai sa studiem marketing, management, relatii publice, hai sa invatam cum sa mintim oamenii si cum sa ne jucam cu mintea lor. Ce e aia natura, ce e adevarul? Eu vreau doar bani, nimic mai mult.

Cu un articol in urma vorbeam de educatie, acea etapa din viata unui om care te invata cum sa fii un bun sclav al corporatiilor. Astazi o sa vedem care este scopul acestei formari institutionalizate a individului. Fara nicio aberatie, treaba e destul de simpla. Ca sa supravietuim avem nevoie de hrana. Daca vrem si confort avem nevoie de haine, un acoperis stabil deasupra capului si securitate. Bine, bine, dar cum putem avea aceste lucruri? Cu ajutorul inimii corporatiste, adica banul. Deci, daca vrei sa supravietuiesti ai nevoie de bani, daca vrei sa ai bani trebuie sa fii sclav. Daca n-ai inteles ceva, ridica doua degete. Acum sa dam un “zoom in” si sa privim mai de-aproape sclavia moderna. Ne epuizam muncind, pierdem marea parte a fortei vitale si ne supunem celor mai dure umilinte. Ne risipim intreaga viata facand o activitate obositoare si plictisitoare doar pentru profitul catorva personaje. Ne sperie somajul de pe tot globul, iar daca avem un job stabil suntem multumiti. Politicienii se cred filantropi atunci cand ne ofera locuri de munca, dar nu-si dau seama ca ceea ce ne-au oferit ei este doar o inchisoare. O inchisoare care-si doreste sa obtina profit, adica cat mai multa productivitate, iar pentru a indeplini acest obiectiv prizonierii trebuie sa lucreze din ce in ce mai mult. In marea majoritate a timpului rolul angajatilor este confundat cu cel al masinariilor, fie ca vorbim de o munca fizica sau de una intelectuala. De fapt, masinaria este identitatea noastra in viata profesionala. De ce ne e frica sa fim ceea ce suntem? De ce ne e frica sa spunem ceea ce gandim? De ce avem atatea masti? Suntem doar niste sclavi limitati de o frica impusa de propriile minti. Cat de degradant? Pentru noi nici timpul liber nu mai exista. Corporatiile au colonizat totul, iar acum ne detin si viata dinafara “puscariei”. Eu m-am cam saturat sa fiu sclavul altora pentru o bucata de paine. Chiar nu mai suport sa mint si sa fiu mintit. De ce ne-am schimbat atat de mult din cauza unei hartii cu numere pe ea? De ce? De ce trebuie sa ma neg doar pentru a ma mentine in viata? De ce nu pot sa gandesc productiv pentru cei din jurul meu? De ce trebuie sa-mi asociez arta cu un produs daca vreau sa traiesc din asta? Ce existenta mizera…

Suntem indoctrinati de mici sa ascultam de autoritate, sa ne trezim la ore fixe si sa mancam doar in pauze. Nu mai exista flexibilitate si nici pasiune in ceea ce facem. Bine, mai exista iluzia ca ne simti atrasi de un anumit loc de munca, dar acea atractie nu este una pur naturala, ci una impusa de educatie si mediul social. Nu mai exista unicitate, nimeni nu mai are curajul sa incerce sa iasa din tipare. Sensul pe care trebuie sa-l parcurgem  in viata ni-l dau altii, nu noi. Uitam ceea ce e mai important, uitam sa traim! Ce ziceti, e mai bine sa simti mirosul unui fir de iarba sau a unui card plin cu bani? Cum de ne putem arunca constient in acest sistem cancerigen unde munca nu are limite? De ce ne lasam atat de usor manipulati de „facilitatiile” din corporatii? De la o baie luxoasa, pana la o cantina cu mancare gratis, birou din sticla, prime si ore de team bulding cu colegii, toate sunt facute sa fure ochii sclavului, iar acesta sa se simta pe zi ce trece cat mai confortabil in inchisoare. Societate te face sa crezi ca numai muncind pana la epuizare poti sa realizezi ceva in viata, dar, in realitate, sensul vietii se pierde. In aceste fabrici de roboti totul se rezuma la profit. Angajam familisti cu copii ca doar nu o sa angajam un tanar, singur, nonconformist, care cine stie cand ne va parasi. Pe langa asta, rasismul este si el promovat(nu intr-un mod direct) in corporatii. De ce sa bata pe la usi un om de culoare neagra, cand cel de culoare alba mi-ar aduce mai mult profit? Unde-i egalitatea de care se vorbeste in contractele de munca? De ce trebuie sa ma simt inferior fata de coordonatorul meu direct? Prietene, eu nu sunt un produs, sunt un om! Imi bag pula-n ea de formalitate si in profitul tau. M-am nascut ca sa ma bucur de viata, nu sa-mi pierd timpul in folosul altora. Ca pana la urma degeaba mai respiri, daca tu inca esti prins in mii de lanturi.

„Nu libertatea lipseste, ci lipsesc oamenii liberi.”

Androizi cu diplome

Da, stiu ca n-am mai scris de mult timp un articol pe blog, dar asta nu conteaza. Mai am cateva teme de abordat, iar dupa vad eu ce mai fac(probabil o sa schimb arma – haha, nu ma bagati in seama). Cum nu suntem niste crestini ignoranti, stim ca evolutia este prezenta in Univers, deci, probabil multe dintre articolele anterioare nu ma mai reprezinta, ori ma regasesc il ele, dar pe un ton mai pacifist si mult mai argumentat. Eu inca ma mai consider un om liber, deci, sa nu va mai plictisesc si sa incepem o noua serie de articole.

Noua tema pe care vreau sa o abordez in acest articol este educatia. Ce este educatia conform DEX-ului? Este un ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale oamenilor. Tot aici gasim si ca educatia este sinonim cu instructia. Nimic mai adevarat! Educatia chiar transforma oamenii in roboti, iar ca sa ne legam de cuvantul mai sus mentionat, cine poate reprezenta mai bine turma decat o armata?

Multi, prea multi nu-si dau seama, dar inca de la primii pasi pe aceasta planeta am pornit in goana dupa cunostinte intr-o barca plina de fisuri, iar scoala le mareste din ce in ce mai mult. Se stie ca oamenii se scalda-n tipare pana la inec, iar cand mentalitatea colectiva pune niste etichete gresite, termenul lingvistic “educatie” este grav afectat. Cati dintre noi nu ne rezumam la mediul organizat(scoala) cand vorbim de educatie? Noi inca preferam sa facem clasamente in functie de anii si diplomele obtinute in aceste inchisori ale mintii decat sa ne cultivam si sa ne raspundem la propriile intrebari.

Si chiar nu condamn pe nimeni, cei care ne controleaza/conduc o fac atat de bine incat putini dintre noi mai suntem capabili sa vedem realitatea intr-un mod corect. Devenim din ce in ce mai limitati de frica fata de institutiile publice, legi si alte bariere ce ne stau in cale, incepem pe zi ce trece sa devenim din ce in ce mai dezumanizati. Ne e frica sa mai iesim din acel tipar canceros. Uitam ca mai avem si noi o opinie, iar cu timpul dorinta de lupta pentru binele propriei persoane si a celor din jur dispare(vorbind de un bine subiectiv).

Nu vedeti, de la gradinita si pana la terminarea facultatii ne este prezentat acelasi manual de folosire al vietii, acesta adaptandu-se odata cu inaintarea noastra in varsta. Tu trebuie sa te scalzi in clisee, sa inoti in mediocritate, sa faci o scoala, sa te angajezi, sa faci multi bani, sa-ti intemeiezi o familie, sa faci un copil, sa faci din ce in ce mai multi bani, sa urlii de fericire cand incepi sa detii cat mai mult “material”, iar dupa toate acestea sa iti astepti cu sufletul la gura moartea. Omule, pentru asta te-ai nascut? Esti liber, trebuie sa traiesti, dar din pacate scoala nu ti-a spus si  acest lucru. De ce? Ti se pare ca ei isi mai doresc inca un anarhist care sa le perturbe linistea? Ti se pare ca ei au nevoie de oameni revoltati? Nu prietene, nu pune intrebari, stai in banca ta si asculta ce-ti zicem pentru ca noi detinem adevarul absolut. Scopurile tale in viata sunt cele pe care ti le inseram in creier in fiecare ora de religie, nu incerca sa te impotrivesti, noi iti controlam mintea si greu mai scapi din aceste franghii.

Ce sa mai zic? Avem nevoie de note si premii in loc sa ne potolim foamea de cunoastere. Cautam cat mai mult sa ne diferentiem, si spre ironia sortii doar acest lucru ne mai face sa fim la fel. De ce sa fac ce-mi place, de ce sa excelez intr-un domeniu pentru care am un interes ridicat? Nu mai bine te indopam noi cu informatii menite sa serveasca in profunzime industria moderna si devoratorii de profit? Cum spunea si un mare fizician al secolului trecut: Educatia este ceea ce iti ramane dupa ce termini cu scoala. Da, avea mare dreptate… De ce spun asta? Pentru ca educatia formala doar te limiteaza(detii informatia pe care vor ei s-o detii), iar atunci cand scapi de aceasta bariera, ai o libertate la informatie mult mai mare, iar dorinta de cunoastere creste. Pe langa asta, cel mai bun profesor pe care il poti avea in aceasta viata esti chiar tu, nimeni altcineva. Faptul ca uitam sa mai fim si profesorul nostru creeaza o diferenta mare intre mentalitatea tinerilor si cea a batranilor, de aici incepe si marele duel intre generatii. De ce se intampla asta? Pentru ca unii se dezvolta intelectual, sunt mai deschisi la cunoastere si se adapteaza la noile tehnologii aparute pe piata, iar altii doar stagneaza. Deci, cum sa nu apara dezechilibrul?

Si ma intreb : Cum sa evoluam cand inca exista o educatie pentru mase? De ce nu vreti sa intelegeti ca educatia e subiectiva? Nu suntem o gramada de oameni, fiecare avem alte capacitati si alte nevoi. O alta problema este ca profesorii nu-i educa pe copii, ci ii invata. E o diferenta enorma. Cand il inveti pe cineva ceva ii transmiti informatia intr-un mod usor mecanic, iar cand il educi ii dai o libertate de decizie, ii oferi mentalitatea potrivita pentru ca el sa isi cantareasca informatia pe care o primeste. Nu vedeti ca toti cei care ne conduc au trecut de limitele educatiei impuse? Tu inca detii cunostinte doar pentru a fi o rotita din sistem, deci n-ai cum sa privesti mecanismul din ansamblu. Ei n-au nevoie de oameni care sa se dezvolte, sa prospere, ei au nevoie de masinarii.

Fara sa ne dam seama, educatia este oriunde(de la experiente personale pana la niste informatii de la vecini). Noi, oamenii, inca de la primii pasi pe aceasta planeta avem dorinta de a cunoaste. Analizam lucrurile din jurul nostru, cautam raspunsuri si vedem care este cel mai aproape de realitate. Nu ai cum sa ignori dorinta de cunoastere. Se regaseste in natura noastra, iar in lipsa ei am fi incapabili sa evoluam si selectia naturala ne-ar scoate din circuit.

Oricum, exista tari precum cele nordice care evolueaza vizibil si au un sistem de invatamant bine dezvoltat care refuza sa mai scoata robotei pe banda rulanta ca o fabrica de productie. In acele parti ale Europei, gasim niste oameni foarte inteligenti, cu bun simt, pacifisti, niste oameni care privesc educatia de la inaltime si vor sa impinga elevul sa-si foloseasca creierul in cel mai bun mod posibil, nu sa profite corporatiile de el printr-o educatie ce-l impinge la sclavie. Din pacate, in scolile din tara noastra s-a instalat o monotonie distructiva, pe cand, ei sunt capabili si au adaptat educatia la noile cerinte ale elevilor. Se pune foarte mult accentul pe o gandire creativa si independenta, nu pe acumulare fortata de informatie. Ei cauta sa aiba un invatamant cat mai aplicabil, nu sa tina un copil ani buni de zile in sistemul de invatamant, iar dupa, acesta sa detina doar cunostinte pur teoretice si nimic mai mult. Este foarte mult promovata egalitatea intre oameni, de aceea nu se pune accentul pe clasamente, note si premii. Nu ramane nimeni repetent, se studiaza pana se ia examenul, iar promovarea in anul urmator este automata. Programul scolar este foarte lejer si foarte interactiv. Nu dureaza foarte mult o zi de cursuri, dar totul este foarte bine legat. Temele pentru acasa sunt sub forma de proiect, cu un continut scazut ca durata, dar chiar acesta este factorul ce impinge elevul sa aleaga cu ce sa-si ocupe timpul liber.  Pe langa asta, am vazut o stire care sublinia faptul ca fiecare elev trebuie sa citeasca obligatoriu o carte la alegere timp de o saptamana. Mie mi se pare foarte inteligenta aceasta modalitate de a ajuta elevul sa se autoeduce in functie de propriile interese. De la o varsta frageda copiii cunosc la un nivel conversational limba engleza si sunt capabili sa lucreze cu noile tehnologii. De-aia fiecare elev are un laptop la cursuri, iar lectiile sunt prezentate pe suporturi audiovizuale(ceea ce ajuta la o intelegere mai ampla asupra continutului lectiei). Nu exista o bariera intre profesor si elev, ci din contra, elevii sunt incurajati sa comunice cat mai des posibil, sa participe la dezbateri si sa-si sustina parerea cu argumente cat mai complexe. Elevii pleaca de pe bancile scolii cu un spirit critic bine dezvoltat, flexibilitate, capacitate de sinteza, o gandire creativa si au abilitatea de a lucra intr-o echipa. Cum poti sa fii creativ in Romania stiind ca tu nu creezi nimic, doar reproduci ce ti-a fost “livrat” de catre profesor? Cum sa-ti dezvolti un spirit critic cand la prima incercare de a-i descalifica argumentul profesorului esti penalizat? Cum sa lucrezi in echipa cand sistemul te invata sa nu colaborezi si sa lupti singur pentru o nota mai buna? Nu suntem invatati sa gandim sau sa punem intrebari. Invatam sa citim, dar nu stim sa comunicam in public sau in scris. Invatam sa calculam, dar nu suntem in stare sa interpretam grafice si statistici simple. Invatam formule, dar nu stim sa le aplicam in situatii din afara manualelor. Memoram nume si date, dar nu stim sa explicam semnificatia evenimentelor istorice. Avem prea multi “predicatori” in tara si prea putini mentori si indrumatori. Asta e Romania, astia ne sunt profesorii. Spre exemplu, in tarile nordice, profesorii au o oarecare libertate in predarea materiei, fac totul cu pasiune si studiaza mult pana sa ajunga pe acea pozitie(iti trebuie master ca sa predai la gradinita). Ei incearca foarte mult sa se axeze pe un progres natural al elevului, nu unul fortat. Nu vor sa transforme copiii in niste masini de memorare si incearca sa faca totul foarte interactiv, practic si usor de inteles. Pun foarte mult accentul pe conexiunea om-natura si de-aia au o larga serie de activitati recreative in aer liber. Nu esti vazut ca fiind prost pentru ca ai luat o nota sub asteptari si nici nu esti pupat in fund pentru ca ai luat o nota maxima. Profesorii stiu ca acel calificativ e de moment, iar ceea ce conteaza cu adevarat este bagajul de cunostinte practice si teoretice pe care il iei cu tine dupa iesirea din invatamant.

In mare parte ceea ce am prezentat mai sus ar fi o versiune rezonabila de educatie formala, dar si aici sunt mici defecte. Sa nu uitam ca manipulare prin informatie se face de cand e lumea, nationalismul este promovat in fiecare scoala de pe acest glob(si sincer, nu e de bine), iar cand vine vorba de rasism, homosexualitate si religie, aceste institutii refuza sa ofere cea mai buna informatie pentru elev. Chiar am vazut de curand un film bun care mi-a aratat ca daca vrei sa schimbi ceva in invatamant esti capabil sa o faci, insa iti trebuie vointa. Acel film se numea “Freedom Writers” si in prim plan era o profesora entuziasmata la maxim care isi astepta cu sufletul la gura viitoare clasa la care va preda. Nestiind ce o astepata, aceasta e gata sa cedeze dupa ce se vede in fata unor elevi rasisti, plini de ura, niste elevi care isi gaseau linistea doar in violenta. De ce exista aceasta ura intre ei? Pentru ca o educatie facuta prost mai mult desparte oamenii decat ii uneste, iar aceasta profesoara reuseste contrariul. Incepe sa foloseasca in loc de poezii, versurile lui Tupac, le cumpara carti din banii ei(directoarea nu o sustine, aceasta afirma ca acei copii nu merita nicio investitie) si ii duce intr-un muzeu din Germania, aratandu-le ce urmari are o gandire rasista. Acestia raman socati si se schimba radical. Pe final profesoara le propune ca fiecare elev sa detina un jurnal unde sa-si „verse” supararile, gandurile sau creatiile, iar daca vor ca lucrarile sa fie citite si de profesoara, sa le puna intr-un dulap special. Foarte practic, metodele chiar au avut succes, mai ales ca filmul este facut dupa un caz real.

Un sistem plin de defecte. Imi pare rau ca inca mai am in jur persoane care nu-si gasesc sensul vietii fara o diploma de Bacalaureat, sau pe malul celalat, oameni care se simt superiori cu o bucata de hartie in mana, dar n-au inteles ca motivul lor de mandrie e unul penibil. Aia e(cu toate ca nu e buna atitudinea asta)! Noi inca nu invatam in scoala ca esecurile sunt bune. Nu invatam sa pretuim natura si sa mancam cat mai sanatos. Nu invatam cum sa ne cautam o informatie pe internet. Nu invatam cum sa comunicam eficient si sa sa fim cat mai reali. Nu invatam sa pretuim viata. Nu invatam ceea ce conteaza cu adevarat pentru o evolutie cat mai naturala a acestei specii. Lumea a luat-o inaintea educatiei, de fapt educatia nu mai este de mult timp ceea ce stim noi. Daca nu incepi sa fii propriul tau profesor o sa ramai in urma. Ai pe internet orice informatie, orice raspuns la orice intrebare, doar trebuie sa cauti. Eu asa m-am educat. De fapt, asta e si viitorul educatiei. Un sistem de invatamant online te scuteste de timp pierdut, ai un program flexibil, tu alegi ce cunostiinte vrei sa detii si felul in care sa le primesti. Deci, ce mai astepti? Educa-te!

 “Educaţia nu este umplerea unei găleţi, ci aprinderea unui foc.”