Arhive etichetă: sclavie

Sclavia din corporatii

O minte limitata nu poate vedea dincolo de material, iar din aceasta cauza viata individului se invarte in jurul unui singur nucleu distructiv. In antichitate stim ca sclavia era involuntara, dar din pacate, in prezent, ne legam singuri de picioare si nu avem curajul sa punem mana pe cheie. De ce ne e frica sa fim liberi? Avem un imens potential inca de la o varsta frageda, dar ne dorim o viata traita intr-un sistem corporatist care sa ne impinga la o dependenta continua de bani, produse si sa avem un timp cat mai limitat. Stiu ca multi nu vedeti o alta directie, dar trebuie doar sa scapati de praful din ochi. Trebuie sa ne schimbam mentalitatea, sa nu ne mai rezumam cu lacomie la binele individual si sa privim cu bucurie intregul ocean.

Acum sa va povestesc despre un prizonier care se credea liber intr-o inchisoare cu dimensiunea de 510,07 mil. km patrati. Orice forma de viata are ca prim obiectiv supravietuirea. Dupa ce acest obiectiv este atins, acea vietate isi doreste confortul(aparent doar omul a trecut de primul obiectiv). Cine ne-a ajutat sa trecem de acel obiectiv? Corporatiile, bineinteles! Da, aceasta casa ospitaliera pentru niste oameni prinsi in iluzia confortului. De ce sa lupti pentru tine, lupta pentru noi! Iti oferim un acoperis, hrana, haine, distractie, tot ce vrei, dar pentru toate acestea te rugam sa ne fii sclav cam… toata viata. De ce sa-ti pui creativitatea la contributie si sa inventezi ceva care ar ajuta la bunastarea planetei? Nu mai bine iti pierzi timpul prin facultati gandindu-te la ce afaceri devoratoare de profit ar merita sa-ti deschizi, iar noi sa mancam din impozitele tale? Hai sa studiem marketing, management, relatii publice, hai sa invatam cum sa mintim oamenii si cum sa ne jucam cu mintea lor. Ce e aia natura, ce e adevarul? Eu vreau doar bani, nimic mai mult.

Cu un articol in urma vorbeam de educatie, acea etapa din viata unui om care te invata cum sa fii un bun sclav al corporatiilor. Astazi o sa vedem care este scopul acestei formari institutionalizate a individului. Fara nicio aberatie, treaba e destul de simpla. Ca sa supravietuim avem nevoie de hrana. Daca vrem si confort avem nevoie de haine, un acoperis stabil deasupra capului si securitate. Bine, bine, dar cum putem avea aceste lucruri? Cu ajutorul inimii corporatiste, adica banul. Deci, daca vrei sa supravietuiesti ai nevoie de bani, daca vrei sa ai bani trebuie sa fii sclav. Daca n-ai inteles ceva, ridica doua degete. Acum sa dam un “zoom in” si sa privim mai de-aproape sclavia moderna. Ne epuizam muncind, pierdem marea parte a fortei vitale si ne supunem celor mai dure umilinte. Ne risipim intreaga viata facand o activitate obositoare si plictisitoare doar pentru profitul catorva personaje. Ne sperie somajul de pe tot globul, iar daca avem un job stabil suntem multumiti. Politicienii se cred filantropi atunci cand ne ofera locuri de munca, dar nu-si dau seama ca ceea ce ne-au oferit ei este doar o inchisoare. O inchisoare care-si doreste sa obtina profit, adica cat mai multa productivitate, iar pentru a indeplini acest obiectiv prizonierii trebuie sa lucreze din ce in ce mai mult. In marea majoritate a timpului rolul angajatilor este confundat cu cel al masinariilor, fie ca vorbim de o munca fizica sau de una intelectuala. De fapt, masinaria este identitatea noastra in viata profesionala. De ce ne e frica sa fim ceea ce suntem? De ce ne e frica sa spunem ceea ce gandim? De ce avem atatea masti? Suntem doar niste sclavi limitati de o frica impusa de propriile minti. Cat de degradant? Pentru noi nici timpul liber nu mai exista. Corporatiile au colonizat totul, iar acum ne detin si viata dinafara “puscariei”. Eu m-am cam saturat sa fiu sclavul altora pentru o bucata de paine. Chiar nu mai suport sa mint si sa fiu mintit. De ce ne-am schimbat atat de mult din cauza unei hartii cu numere pe ea? De ce? De ce trebuie sa ma neg doar pentru a ma mentine in viata? De ce nu pot sa gandesc productiv pentru cei din jurul meu? De ce trebuie sa-mi asociez arta cu un produs daca vreau sa traiesc din asta? Ce existenta mizera…

Suntem indoctrinati de mici sa ascultam de autoritate, sa ne trezim la ore fixe si sa mancam doar in pauze. Nu mai exista flexibilitate si nici pasiune in ceea ce facem. Bine, mai exista iluzia ca ne simti atrasi de un anumit loc de munca, dar acea atractie nu este una pur naturala, ci una impusa de educatie si mediul social. Nu mai exista unicitate, nimeni nu mai are curajul sa incerce sa iasa din tipare. Sensul pe care trebuie sa-l parcurgem  in viata ni-l dau altii, nu noi. Uitam ceea ce e mai important, uitam sa traim! Ce ziceti, e mai bine sa simti mirosul unui fir de iarba sau a unui card plin cu bani? Cum de ne putem arunca constient in acest sistem cancerigen unde munca nu are limite? De ce ne lasam atat de usor manipulati de „facilitatiile” din corporatii? De la o baie luxoasa, pana la o cantina cu mancare gratis, birou din sticla, prime si ore de team bulding cu colegii, toate sunt facute sa fure ochii sclavului, iar acesta sa se simta pe zi ce trece cat mai confortabil in inchisoare. Societate te face sa crezi ca numai muncind pana la epuizare poti sa realizezi ceva in viata, dar, in realitate, sensul vietii se pierde. In aceste fabrici de roboti totul se rezuma la profit. Angajam familisti cu copii ca doar nu o sa angajam un tanar, singur, nonconformist, care cine stie cand ne va parasi. Pe langa asta, rasismul este si el promovat(nu intr-un mod direct) in corporatii. De ce sa bata pe la usi un om de culoare neagra, cand cel de culoare alba mi-ar aduce mai mult profit? Unde-i egalitatea de care se vorbeste in contractele de munca? De ce trebuie sa ma simt inferior fata de coordonatorul meu direct? Prietene, eu nu sunt un produs, sunt un om! Imi bag pula-n ea de formalitate si in profitul tau. M-am nascut ca sa ma bucur de viata, nu sa-mi pierd timpul in folosul altora. Ca pana la urma degeaba mai respiri, daca tu inca esti prins in mii de lanturi.

„Nu libertatea lipseste, ci lipsesc oamenii liberi.”