Arhive etichetă: moderna

Natura noastra

Orbit de puternicele lumini ale civilizatiei, omul incepe sa-si piarda din naturalete pe zi ce trece, iar la sfarsitul acestui sir de evenimente se intreaba daca nu a fost toata viata doar un simplu produs. Fara principii, cu niste valori rasturnate si o mentalitate cat mai artificiala, aceste personaje mediocre cauta sensul pe un drum plin de “sperante”, un drum care intr-un final duce spre o imensa prapastie a ignorantei. Probabil multi dintre voi o duceti chiar bine(aparent vorbind), dar eu am ajuns in acel punct in care ma simt incapabil sa mai supravietuiesc in aceasta lume putreda, o lume unde totul se rezuma la niste false nevoi.

Nu inteleg de ce ne-am indepartat atat de mult de natura(si te rog sa nu te limitezi la cuvantul in sine) si traim cu impresia ca suntem cumva separati de ea. Iti ofera hrana, un amalgam de resurse naturale, te imbraca, iti ofera un acoperis deasupra capului si cu toate acestea tu nu esti in stare sa ii impartasesti putin respect si preferi sa ingenunchezi in fata basmelor religioase? Cat praf in ochi sa ai incat sa nu vezi legatura dintre tine si natura? Cat praf in ochi sa ai incat sa nu vezi ca tu insusi esti natura? Am evoluat in decursul a milioane de ani ca sa distrugem fara nicio responsabilitate ceea ce ne-a ajutat sa ajungem in acest punct in care raspunsurile vin mai repede ca un Falcon HTV-2? De ce nu intelegem ca atat cat oferim atat o sa primim? De ce nu intelegem ca actiunile noastre au repercusiuni pe intergul Pamant? E chiar atat de greu sa fim mai pasnici si mai iubitori cu ceea ce ne inconjoara? Raspunsul este nu, nu e greu deloc, dar situatia se schimba cand apar dorintele morbide pe care sistemul ni le-a impus de la o varsta destul de frageda. De ce sa ma gandesc la cel de langa mine si la generatiile viitoare? E mai simplu sa ma pun in varful piramidei si sa traiesc cu impresia ca doar prezenta mea conteaza.

Trecand peste asta chiar as intelege daca actiunile oamenilor ar fi impinse pe la spate de instinctul de supravietuire, dar din fericire realitatea ne arata altceva. Daca s-ar produce o schimbare in mentalitatea oamenilor si ne-am da seama cu totii ca momentan traim intr-o mare minciuna, nu ar mai fi un om care sa moara de foame pe acesta planeta. Noi nu avem nevoie de bani, avem nevoie de hrana si toate resursele care ne influenteaza supravietuirea. Stiu ca multi sunt incapabili sa gaseasca sensul in viata fara acele simple hartii cu numere pe ele carora noi le dam valoare, dar e mai natural sa fii sincer decat sa minti de dragul profitului si sa devii doar un produs cu o buna strategie de marketing in spate. Nu ne dam seama, dar noi, oamenii, am schimbat foarte mult evolutia evenimentelor din natura si totul e in defavoarea noastra.

Acum stim ca traiectoria noastra in paralel cu natura este una gresita, dar ce ar trebui sa facem? In primul rand ar trebui sa devenim niste persoane mai iubitoare cu o dorinta nebuna de a prospera in armonie. Rasismul, sexismul, homofobia si alte acte extremiste sunt doar niste limitari. Noi ca oameni trebuie sa intelegem ca suntem egali, dar in acelasi timp diferiti. Din fericire revolutia interioara a inceput deja, mentalitatea oamenilor se schimba, iar daca tu continui sa ai aceeasi atitudine degradanta, o sa fii un prizonier intr-o lume extrem de libera. In al doilea rand ar trebui sa fim mai responsabili in actiuni. Resursele naturale sunt limitate, iar daca noi le consumam in felul in care capitalismul ne-a invatat s-o facem, o sa ajungem intr-un final la o prabusire spectaculoasa. Totul provine de pe aceasta planeta, deci hai sa reciclam materialele in loc sa taiem copaci de fiecare data cand avem nevoie de hartie. Hai sa incepem sa folosim bicicleta si transportul in comun si sa reducem emisile de gaze poluante. In prezent exista proiecte cu masini care pot folosi apa, cerealele si energia electrica ca si combustibil, dar continuam sa alimentam cu benzina si motorina, ca doar nu vrem sa scada profitul marilor corporatii din industria „aurului negru”, nu? Acum putem genera energie cu ajutorul panourilor solare si centralelor eoliene, dar foamea de profit ii face pe producatori sa ridice foarte mult preturile, deci continuam se epuizam resursele de petrol. Tehnologia evolueaza, dar in acelasi timp dauneaza. In loc sa ne preocupe reducerea poluarii, noi producem in continuare arme de distrugere in masa. Nu suntem noi lacomi si imorali? Diferenta dintre bogati si saraci creste pe zi ce trece. In timp ce unii fac risipa de apa potabila, ceilalti ii cunosc valoarea si o cauta la adancimi din ce in ce mai mari. Luand de la Pamant doar strictul necesar, pentru o lunga perioada, relatia dintre oameni si planeta a fost balansata, dar in ultimii ani, de cand am inceput sa exploatam petrolul, Pamantul a fost schimbat mai mult decat in toate generatiile anterioare. Omenirea a capatat un confort fara precedent, iar lucrurile au inceput sa se miste din ce in ce mai repede. Populatia planetei aproape s-a triplat, iar mai mult de 2 miliarde de oameni s-au mutat la oras. Ajuns in spectaculoasa civilizatie, omul are din ce in ce mai multe nevoi(false desigur), iar costurile le suportam cu totii. Metropole ca Tokio, New York, Los Angeles si state ca Dubai-ul, storc planeta de energie in fiecare zi, iar oamenii din tarile bogate in resurse naturale se scalda-n saracie. Asta e capitalismul si sistemul corporatist care conlucreaza in defavoarea rasei. America, dintr-o tara de agricultori a ajuns o tara de industrii agricole. Agricultura moderna doar seaca Pamantul de resurse naturale si creeaza surplusuri alimentare. Degeaba avem atata hrana daca nimic nu e natural. In trecut agricultura era diversificata, dar acum totul e standardizat. Nu am inteles ca depindem de ceea ce ne ofera natura, iar asta ne distruge. Fermele noastre arata ca niste lagare de concentrare, specii de pesti dispar pentru ca nu au timp sa se reproduca, taiem hectare intregi de paduri, oceanele s-au transformat in imense tomberoane, iar noi ne miram de ce nu mai exista echilibru in natura? Sistemul care controleaza climatul nostru a fost grav perturbat. Procesul de incalzire a planetei capata viteza, iar ghetari scad in grosime pe zi ce trece. Vezi ce se intampla omule cand vrei doar profit? Nu ti-ai gandit actiunile pe termen lung, iar acum a venit momentul sa platesti(si o facem cu totii). Oricum, zic sa revenim pe un teren mai optimist si sa observam ca daca ne implicam indeajuns de mult suntem capabili sa conducem pe un drum mult mai linistit. Acum depinde, volanul e in mainile noastre, hai sa facem alegerea corecta!

„Nimic nu piere in natura, ci numai legaturile lucrurilor se schimba, numai formele se muta; toate se rotesc intr-un cerc vesnic. Elementele raman tot aceleasi.”

Sclavia din corporatii

O minte limitata nu poate vedea dincolo de material, iar din aceasta cauza viata individului se invarte in jurul unui singur nucleu distructiv. In antichitate stim ca sclavia era involuntara, dar din pacate, in prezent, ne legam singuri de picioare si nu avem curajul sa punem mana pe cheie. De ce ne e frica sa fim liberi? Avem un imens potential inca de la o varsta frageda, dar ne dorim o viata traita intr-un sistem corporatist care sa ne impinga la o dependenta continua de bani, produse si sa avem un timp cat mai limitat. Stiu ca multi nu vedeti o alta directie, dar trebuie doar sa scapati de praful din ochi. Trebuie sa ne schimbam mentalitatea, sa nu ne mai rezumam cu lacomie la binele individual si sa privim cu bucurie intregul ocean.

Acum sa va povestesc despre un prizonier care se credea liber intr-o inchisoare cu dimensiunea de 510,07 mil. km patrati. Orice forma de viata are ca prim obiectiv supravietuirea. Dupa ce acest obiectiv este atins, acea vietate isi doreste confortul(aparent doar omul a trecut de primul obiectiv). Cine ne-a ajutat sa trecem de acel obiectiv? Corporatiile, bineinteles! Da, aceasta casa ospitaliera pentru niste oameni prinsi in iluzia confortului. De ce sa lupti pentru tine, lupta pentru noi! Iti oferim un acoperis, hrana, haine, distractie, tot ce vrei, dar pentru toate acestea te rugam sa ne fii sclav cam… toata viata. De ce sa-ti pui creativitatea la contributie si sa inventezi ceva care ar ajuta la bunastarea planetei? Nu mai bine iti pierzi timpul prin facultati gandindu-te la ce afaceri devoratoare de profit ar merita sa-ti deschizi, iar noi sa mancam din impozitele tale? Hai sa studiem marketing, management, relatii publice, hai sa invatam cum sa mintim oamenii si cum sa ne jucam cu mintea lor. Ce e aia natura, ce e adevarul? Eu vreau doar bani, nimic mai mult.

Cu un articol in urma vorbeam de educatie, acea etapa din viata unui om care te invata cum sa fii un bun sclav al corporatiilor. Astazi o sa vedem care este scopul acestei formari institutionalizate a individului. Fara nicio aberatie, treaba e destul de simpla. Ca sa supravietuim avem nevoie de hrana. Daca vrem si confort avem nevoie de haine, un acoperis stabil deasupra capului si securitate. Bine, bine, dar cum putem avea aceste lucruri? Cu ajutorul inimii corporatiste, adica banul. Deci, daca vrei sa supravietuiesti ai nevoie de bani, daca vrei sa ai bani trebuie sa fii sclav. Daca n-ai inteles ceva, ridica doua degete. Acum sa dam un “zoom in” si sa privim mai de-aproape sclavia moderna. Ne epuizam muncind, pierdem marea parte a fortei vitale si ne supunem celor mai dure umilinte. Ne risipim intreaga viata facand o activitate obositoare si plictisitoare doar pentru profitul catorva personaje. Ne sperie somajul de pe tot globul, iar daca avem un job stabil suntem multumiti. Politicienii se cred filantropi atunci cand ne ofera locuri de munca, dar nu-si dau seama ca ceea ce ne-au oferit ei este doar o inchisoare. O inchisoare care-si doreste sa obtina profit, adica cat mai multa productivitate, iar pentru a indeplini acest obiectiv prizonierii trebuie sa lucreze din ce in ce mai mult. In marea majoritate a timpului rolul angajatilor este confundat cu cel al masinariilor, fie ca vorbim de o munca fizica sau de una intelectuala. De fapt, masinaria este identitatea noastra in viata profesionala. De ce ne e frica sa fim ceea ce suntem? De ce ne e frica sa spunem ceea ce gandim? De ce avem atatea masti? Suntem doar niste sclavi limitati de o frica impusa de propriile minti. Cat de degradant? Pentru noi nici timpul liber nu mai exista. Corporatiile au colonizat totul, iar acum ne detin si viata dinafara “puscariei”. Eu m-am cam saturat sa fiu sclavul altora pentru o bucata de paine. Chiar nu mai suport sa mint si sa fiu mintit. De ce ne-am schimbat atat de mult din cauza unei hartii cu numere pe ea? De ce? De ce trebuie sa ma neg doar pentru a ma mentine in viata? De ce nu pot sa gandesc productiv pentru cei din jurul meu? De ce trebuie sa-mi asociez arta cu un produs daca vreau sa traiesc din asta? Ce existenta mizera…

Suntem indoctrinati de mici sa ascultam de autoritate, sa ne trezim la ore fixe si sa mancam doar in pauze. Nu mai exista flexibilitate si nici pasiune in ceea ce facem. Bine, mai exista iluzia ca ne simti atrasi de un anumit loc de munca, dar acea atractie nu este una pur naturala, ci una impusa de educatie si mediul social. Nu mai exista unicitate, nimeni nu mai are curajul sa incerce sa iasa din tipare. Sensul pe care trebuie sa-l parcurgem  in viata ni-l dau altii, nu noi. Uitam ceea ce e mai important, uitam sa traim! Ce ziceti, e mai bine sa simti mirosul unui fir de iarba sau a unui card plin cu bani? Cum de ne putem arunca constient in acest sistem cancerigen unde munca nu are limite? De ce ne lasam atat de usor manipulati de „facilitatiile” din corporatii? De la o baie luxoasa, pana la o cantina cu mancare gratis, birou din sticla, prime si ore de team bulding cu colegii, toate sunt facute sa fure ochii sclavului, iar acesta sa se simta pe zi ce trece cat mai confortabil in inchisoare. Societate te face sa crezi ca numai muncind pana la epuizare poti sa realizezi ceva in viata, dar, in realitate, sensul vietii se pierde. In aceste fabrici de roboti totul se rezuma la profit. Angajam familisti cu copii ca doar nu o sa angajam un tanar, singur, nonconformist, care cine stie cand ne va parasi. Pe langa asta, rasismul este si el promovat(nu intr-un mod direct) in corporatii. De ce sa bata pe la usi un om de culoare neagra, cand cel de culoare alba mi-ar aduce mai mult profit? Unde-i egalitatea de care se vorbeste in contractele de munca? De ce trebuie sa ma simt inferior fata de coordonatorul meu direct? Prietene, eu nu sunt un produs, sunt un om! Imi bag pula-n ea de formalitate si in profitul tau. M-am nascut ca sa ma bucur de viata, nu sa-mi pierd timpul in folosul altora. Ca pana la urma degeaba mai respiri, daca tu inca esti prins in mii de lanturi.

„Nu libertatea lipseste, ci lipsesc oamenii liberi.”